Asemenea unui antreprenor care inovează pentru start-up-ul său, intraprenorul transformă ideile inovatoare în realități de afaceri de succes, sau după caz, în proiecte care se axează pe îmbunătățirea bunăstării societății și creare de impact pozitiv pentru cei mai puțin norocoși.
Intraprenorii sunt „arma secretă” a lumii afacerilor corporatiste.
Koch, C., 2014. Rise of the intrapreneur. Director Magazine
Dacă practicarea antreprenoriatului presupune crearea, dezvoltarea și conducerea propriei afaceri, atunci, intraprenoriatul presupune muncă de inovare cu asumarea unor responsabilități (de obicei, neincluse în fișa postului sau într-un contract de prestări servicii) și totodată, cu generarea unor idei cu risc ridicat, într-o structură corporativă bine stabilită. A fi intraprenor înseamnă să ai libertatea substanțială de a lua decizii și a-ți crea oportunități prin care poți aduce contribuții majore în aria ta de acțiune, pentru a-ți consolida o carieră intraprenorială. Dacă alegi să te alături unei organizații mari sau mici, în care este nevoie de curajul tău pentru ca aceasta să continue să inoveze, atunci devii parte dintr-o mișcare revoluționară care are scopul de a remodela modul în care oamenii lucrează împreună în grupuri mari.
Corporațiile au nevoie de tipul potrivit de contributori creativi, nebuni și sălbatici, care simt cum să-și conecteze propriile aspirații la posibilitățile potențiale, pentru a co-crea viitorul.
Intraprenorul luptă pentru justiție socială corporativă și nu „aleargă” după calitatea de angajat. Intraprenorii, tineri sau (mai) în vârstă, pot determina creșteri radicale volumului, calității și eficienței costurilor cu inovația necesară companiei, dar și societății civile.
Scopul activității intraprenoriale în companii este crearea unei culturi „antreprenoriale“ în care fiecare angajat sau colaborator este responsabil pentru succesul afacerii. Spre deosebire de cultura bazată pe ierarhie și control, experimentarea este încurajată iar greșelile sunt acceptate ca fiind parte din procesul de transpunere a ideilor în realitate.
Companiile inovative preferă să aibă intraprenori de clasă A cu idei de clasă B, decât idei de clasă A cu intraprenori de clasă B. Astfel, tot mai multe companii preocupate de succes, tind să acorde mai puțină importanță calității ideii - care probabil va evolua sau chiar va pivota pe măsură ce va fi pusă în aplicare și totodată, o mai mare importanță echipei de intraprenori care vor putea face ca afacerea să prospere.
După toate aparențele, succesul inovației este mai predictibil în cazul unui intraprenor principal și a echipei sale - de clasă A și mult mai puțin pe calitatea ideilor, în sine.
Așa funcționează lumea afacerilor corporative axate pe inovație!
Un manager de nivel superior sau o echipă de manageri de linie construiește o relație strânsă cu intraprenorul și echipa acestuia și decid să aibă încredere în ei. Acest proces protejează intraprenorii și susține capacitatea echipei în a face alegeri asumate, decide rapid și reproiecta pe măsură ce experimentează și (re)învață.
Trăsăturile specifice ale intraprenorului: colaborează eficient, este vizionar dar se implică profund și în etapele de implementare, este onest deși uneori încalcă regulile și pune procesele și oamenii sub semnul întrebării, își măsoară propria performanță și își stabilește obiective pe termen lung, își ia inițiative provocatoare dar face tot posibilul să reducă riscurile nejustificate, este motivat intrinsec și nu-și pierde entuziasmul în fața eșecurilor, dă dovadă de locus de control intern, este inspirațional și își conduce echipa cu optimism, construiește echipe pe principiul că inovația nu este un „sport solitar”, poate excela în coordonarea unor specialiști.
Dar oare de ce nu conștientizăm puterea atitudinii intraprenoriale pe care am putea-o avea în compania în care lucrăm sau în care dorim să ne angajăm, tocmai pentru a ne îmbunătăți competențele antreprenoriale?
Inventarea conceptului și a cuvântului „intraprenor” i se atribuie lui Gifford Pinchot III - antreprenor american, autor, inventator și președinte al Pinchot & Company. Pentru prima oară a făcut referire la acest termen într-o lucrare pe care el și soția sa, Elizabeth Pinchot, au scris-o în 1978 intitulată „Intra-Corporate Entrepreneurship”. Prima sa carte, pe acest subiect, scrisă în 1985, în care a prezentat o extindere a conceptului de intrapreneurship, a fost „Intrapreneuring: De ce nu trebuie să părăsiți corporația pentru a deveni antreprenor”.